22 Septembrie
Postat de: perisani
Hits: 223

Despre Noi - Tara Lovistei

Zona etnografica Valcea incorporeaza restul judetului . Si aici, analizand din prisma influentelor pe care judetele vecine ( Gorj, Dolj, Olt, Arges ) leau avut asupra acestui spatiu , distingem mai multe subzone sau arii specifice : Subzona ( aria) de nord , incepe in partea de nord de la Masivul Cozia, coborand in sud pana in dreptul orasului Rm.Valcea . Limita vestica se afla deasupra comunei Vaideeni , iar cea estica la raul Olt .Referindu-se la portul popular romanesc , majoritatea cercetatorilor considera ca punct de pornire portul ( costumul ) ilirogetodac , reconstituit pe baza marturiilor arheologice - ceritudinea ar fi existenta catrintelor si a fotei , iar la cel barbatesc caciula, camasa lunga si cioarecii . Caracteristica pentru portul popular din Perisani, ca de altfel pentru toata Tara Lovistei, este posibilitatea de periodizare in trei etape mai importante : ˇ Costumul din a IIa jumatate a secolului al XIXlea, considerat ca ,,port traditional” – constituinduse in faza cristalizata a acestui fenomen de cultura ˇ Costumul din primele decenii ale secolului al XXlea– apar deja influente intre zone , renuntanduse astfel la a se purta numai ceva specific si apelanduse la ,,imprumut” , fie din considerente de ordin material , fie de estetic . ˇ Costumul din a IIa jumatate a secolului al XXlea – acum costumul popular traditional isi restrange tot mai mult aria frecventei cotidiene propriuzise , fiind treptat scos din uz , dar totodata se manifesta fenomenul de imbogatire a gamei functionale si de sporire a atributelor sale artistice . Cele mai vechi imagini ale portului popular romanesc sunt considerate a fi doua miniaturi din Chronicon Pictum Vindobonense ( Cronica pictata de la Viena1358), ilustrand relatarea bataliei de la Posada din comuna Perisani.Analiza foilor de zestre apartinand unor fete din diferite categorii sociale releva atat evolutia elementelor de costum popular cat si importanta pe care o are starea materiala in intocmirea ei. In privinta evolutiei artistice a costumului popular valcean , accentul este pus pe materialele folosite in confectionarea costumului , pe tehnici de realizare , ornamentare si cromatica a pieselor de port . Daca materialele folosite sunt cele utilizate pe scara larga in toata tara : canepa, inul, bumbacul, lana, pielea, parul de capra, si tehnicile de realizare si ornamentare a pieselor se inscriu in tiparele prestabilite . Camasa femeieasca de Valcea se incadreaza tipului I ,,carpatic” in timp ce cea barbateasca apartine ,,ponchoului” vertical , varianta A ( camasa lunga cu clini laterali) . Dupa ce apar camasile barbatesti purtate cu fusta separate , acestea se incadreaza variantei B ( se prind in talie adunate pe,,ate”) . Prin influenta venita dinspre Tara Lovistei , este raspandita si camasa barbateasca ,,cu barbure” , varianta D .In categoria pieselor de port de la talie in jos, pantalonul barbatesc se incadreaza tipului I , varianta A; iar la femei catrinta si zavelca sunt incadrate tipului I, varianta A iar fota si valnicul varianta B . Cu toata simplitatea croiului , anumite campuri ornamentale apareau cu regularitate la camasile femeiesti , pana catre mijlocul sec. XX : ˇ ,,altita” – portiunea care incepe de la inaltimea umarului in jos si care are o lungime de cca. 1215 cmˇ ,,incretul” – portiunea imediat urmatoare de cca. 46 cm ˇ ,,raurii” – cei de la maneca incep de la incret in jos ˇ ,,bratara” – bentita de la extremitatea maneiiˇ ,,pieptul iiei” Ornamentele folosite pentru ,,covorul” camasii femeiesti de Valcea ca si pentru alte piese de port popular se grupeaza din punct de vedere morfologic in doua categorii distincte : ornamente geometricepredominante ornamente liber desenate Cele mai bine reprezentate ornamente sunt cosmice, geomorfe, zoomorfe, fitomorfe, skeomorfe , simbolice . Tehnicile si motivele ornamentale cele mai frecvent utilizate pe camasi si ii sunt : ,,sira pestelui”, ,,incheiat in lacrima” , ,,motiv prescura”, ,,motiv trifoi stilizat” , ,,motiv in cruce”, ,,motiv marginasi” , ,,rauri infurciti”, ,,lucratura in pite”, ,,incret in pite” , ,,maruntai” in razboi, ,,trupasi pe poale”,,siruri”, ,,boboci”, ,,motivul lant”, ,,piezuri” , ,,incret cu rauri pe dos”, ,,rauri pe dos”,,paianjen” .
In privinta cromaticii , culorile de baza , cel mai frecvent utilizate sunt galbenul, negrul, rosu , verde si albastru , in diferite tonalitati , imbinate de asa maniera incat sa incante ochiul oricui, fie el cunoscator sau doar admirator al costumului popular. Daca in secolul XIX culorile erau obtinute rudimentar, fiind naturale, in secolul XX , si mai ales dupa razboi , ele au inceput sa fie cumparate din comert .
Portul popular romanesc se inscrie cu certitudine in sfera sacrului , impunanduse prin incarcatura simbolica si conceptia estetica .Fiecare piesa de port este create in idea de a pastra identitatea , dar si de a fi originala, unica prin perceperea si redarea motivelor sau simbolurilor stravechi .
Fiecare generatie introduce in port, pe langa elementele vechi care corespund obiceiurilor din batrani si elemente noi ,,dupa gustul zilei”.
Costumul popular a insotit in permanenta omul in diferite momente ale vietii sale : din copilarie pana la batranete , la bine si la rau, la nunta si la inmormantare , la lucru si la sarbatoare , fiind ,,constanta habituala” a acestuia , adecvat insa momentului
Limitele costumului popular se pot stabili intre aspectul utilitar ( menit sa deserveasca anumitor momente ale vietii cotidiene ) si aspectul artistic ( frumusetea pieselor si a ornamentatiei). Pe langa functia utilitara – cea de acoperamant al corpului, costumul este si un semn al viziunii de expresie artistica a creatorului .
Functia estetica este dominanta ,,chiar si in cea mai simpla piesa de port, total lipsita de elemente decorative , ea exista intrun plan secundar in forma si structura sa” Costumul popular poate fi structurat pe doua categorii :
1. scop utilitar – de protectie in viata de zi cu zi
2. scop estetic de ,,mandrie” in zi de sarbatoare

La randul lor, ambele categorii , indeplinesc mai multe functii :
A) functia demografica ( indicarea sexului / varstei) sexul femeiesc sau barbatesc , indicat de croi si structura varstaornamental si cromatica difera pe categorii de varsta starea civila – difera structura si decorul la necasatoriti , casatoriti si batrani B) functia socialeconomica ( indicarea categoriei sociale si a ocupatiei) :
starea sociala – evidentiata prin material prima folosita , ornamentica si podoabele care intregesc , dupa caz, costumul categoria profesionala – agricultori sau pastori , difera structura si croiul vestmantului anotimpul – vara sau iarna.
Tineretea este marcata prin stralucire si culoare , dar treptat odata cu trecerea timpului, ajunsi membri ai societatii rurale respective, accepta voit alta cromatica , mai sobra, si renunta eventual la podoaba .
Cromatica constituie un alt element de unitate al portului popular .
Coloritul specific Valcii este folosirea nuantelor vii , care ofera insa echilibru si discretie .Exceptia o face costumul ungurenilor din unele parti ale Tarii Lovistei, din comunele Babeni, Mihaesti, Vaideeni, unde cromatica albnegru ofera costumului un character de sobrietate.
Culorile de baza folosite in secolul al XVIIIlea sunt : negru, albastru si rosu. In secolul al XIX lea gama cromatica sa imbogatit cu alte culori: visiniu, galben, verde, brun, la care sa adaugat firul metalic si paietele .
In costumul popular romanesc , podoabele si bijuteriile aveau un rol dublu: artistic si social .Pentru zona etnografica Valcea cele mai importante bijuterii erau asa numitele ,,salbe” din monede de aur sau argint ( in functie de avere) , mentionate in majoritatea foilor de zestre.
Traditia decorative a portului popular valcean confera un aspect sculptural, rigoare si limpezime , masura si demnitate . Aceste atribute sunt intarite si de atitudinea celor carel poarta, izvorata din constiinta vechimii, cu atat mai mult cu cat acuma el mai este purtat , sporadic, doar de cei in varsta .
Forma de prezentare a vestmantului este strict legata de pozitia materiala a purtatorului si de starea lui sociala. Un taran instarit isi putea permite o calitate mai buna a materialelor folosite in confectionarea pieselor de port, dar, putea in acelasi timp sa ofere ca zestre mai multe bunuri.
In privinta starii sociale , in zona etnografica a Tarii Lovistei nu existau diferente remarcabile si atat de variate ca in zona etnografica Valcea. Se inscrie in tiparele generale : fetele fara acoperamant al capului, costumul copiilor este o ,,miniatura” a celui purtat de parinti. Evident ca schimbarea statutului social , dupa casatorie, atrage dupa sine si alte obligatii pentru tinerele neveste, dar simplitatea costumului popular din aceasta zona este data de sobrietatea impusa de cromatica albnegru.
Referindune si in continuare la portul ungurenesc din Lovistea, dar intalnit si in alte sate din aria etnografica Valcea, la barbati uniformitatea este mai evidenta. Starea sociala a purtatorului se observa in aceasta zona doar in calitatea materialelor din care e realizat costumul .
In Tara Lovistei exista si cateva sate din comunele Boisoara , Perisani, Racovita, care anterior facand parte din judetul Arges, au adoptat costumul popular al zonei. De aici si folosirea in zona, pe langa soartele negre, ungurenesti, a acelor fote colorate , asa zise de Muscel sau Arges. Varietatea si diferentele impuse de starea materiala si sociala a purtatorului sunt aici aceleasi ca si in zona etnografica Valcea.
Zona etnografica Valcea ,,impune” anumite reguli ce evidentieaza starea materiala si mai ales civila a purtatorului: fetele poarta capul descoperit , parul prins in codite, costumul este inflorat si doar cu o zavelca in fata. Dupa casatorie, tinerele femei isi acopera capul , la sarbatoare cu marama ( in unele locuri si cu basma) iar la munca cu tulpanul .Costumul este in continuare in tonuri vii dar foloseste deja doua zavelci sau soarte (depinde de arie) .
La costumul batranesc, cromatica este mai sobra , alcatuita din maxim 23 culori, cu ornamente putine , in timp ce zavelcile asanumite ,,batranesti” se inscriu in aceeasi cromatica ,,rece”. Batranele folosesc adesea , pe langa marama si broboadele negre, mai ales iarna .
La costumul barbatesc varietatea cromatica fiind mai restransa, diferenta impusa de varsta se vede in structura costumului. Tinerii folosesc camasa barbateasca , uneori decorate la poale si guler in 23 culori , bagata in cioareci , iar peste cioareci ei poarta o ,,fusta” .Batranii au camasa decorate uneori cu sebac alb dar aceasta nu se introduce in cioareci ci se strange peste brau cu bete, brau sau chimir ( depinde de arie), realizanduse astfel o ,,fusta” care la ei nu se constituie insa intro piesa individuala.
Podoabele sunt folosite mai ales de fete si de femeile tinere. In zona etnografica Valcea, podoabele se reduc la acele ,,gherdane” ( margele colorate dispuse de regula pe o bentita neagra, de catifea) purtate la gat . Salbele erau realizate din bani ai perioadei , la cei mai putini avuti , si din bani de aur sau argint la cei instariti.
Starea materiala a purtatorului este pusa in evidenta atat prin natura materialului din care costumul este confectionat cat si prin complexitatea decorului .
Zona etnografica Lovistea reconstituie in spatiul ei o civilizatie care pana in secolul XIX era ceva aparte . Din pacate, oamenii din aceste parti au renuntat treptat la ocupatia lor principala sau au reduso ca dimensiune. Cu toate acestea, oierii isi pastreaza si acum identitatea atat in privinta costumului popular cat si al traditiilor . Au reusit chiar sa imprime comunitatilor locale vecine obiceiurile si modul lor de viata .Interesant ca procesul de preluare, cel putin in privinta costumului popular a fost doar intro directie : dinspre ungureni catre celelalte comunitati ( foste apartinatoare de judetul Arges) . Astfel se explica faptul ca pe langa comunele unde intalnim exclusiv costumul popular ungurenesc ( comune locuite de oameni veniti in secolele trecute din Transilvania sau afectate de procesul de transhumanta ) intalnim si comune unde exista in paralel costum femeiesc ungurenesc dar si costum cu fota ( preluat din costumul muntenesc ) sau cu valnic ( preluat din costumul oltenesc ). Existenta elementelor de costum din ,,Arges” si ,,Muscel” se explica atat prin apartenenta administrativa cat si prin casatorii ( fete cu zestre din Arges) .
In privinta costumului popular barbatesc in intreg arealul zonei etnografice Lovistea diferenta rezida in camasa : in comunele locuite numai de ungureni camasa este cea cu barbure in timp ce in celelalte comune intalnim si camasa cu sabac sau cu motive florale , preluate din costumul muntenesc . Astazi costumul popular nu se mai imbraca frecvent . Uneori, la biserica batranii mai vin imbracati in costum popular . In aceasta zona am intalnit si o anumita mandrie , in sensul ca femeile nu prea coseau ( existau insa si exceptii) pentru altii ,,nu lucram la comanda pentru ca nu vreau sa aiba cineva ce am eu”. Probabil, acestui fapt se datora si existenta a numeroase case in care se tesea . In acest sens , in comuna Perisani exista chiar o vorba prin 1961 ,, asa e bine: cu pace in tara si razboi in casa” .
Costumul popular de lucru este mult mai simplist si unitar.Materialele din care era confectionat costumul erau de regula canepa , bumbacul si lana ( iarna) dar finisarea acestora nu era atat de ingrijita ca si la costumul de sarbatoare . La costumul de lucru diferentele intre zone nu mai sunt evidente pentru ca acum accentul este pus pe ,,practicitatea” acestuia . Costumul nu mai este ornamentat si, pentru ca nu mai are o valoare simbolica propriuzisa.
Ornamentele, decorul este redus la minim doar cat sa constituie o ,,pata de culoare” pe acesta . La inceputul secolului XX se ajunsese ca unele costume de sarbatoare , putin deteriorate sau decolorate , sa fie ,,transformate” in costume de lucru . In privinta costumului pastoral acesta este specific pastorilor, populatiei venite din Transilvania , cu transhumanta , in Valcea , si denumiti de localnici ,,ungureni” .Costumul acestora este intalnit atat in zona etnografica Lovistea , cat si mai ales in aria de centru a zonei etnografice Valcea, motiv pentru care caracteristicile acestora nu le voi mai trece in revista aici, fiind analizate atunci cand mam referit , in parte, la fiecare arie si respective zona etnografica.
Pe langa aceste concurs sunt mentionate si alte manifestari etnofolclorice desfasurate in judet dea lungul anului, devenite traditie,si unde costumul popular ocupa un loc aparte.
Costum popular barbatesc Costum popular femeiesc comuna Perisani comuna Perisani